Tot ce scriu este o mica ,dar lunga exprimare a sentimentelor care ma chinuie ,care nu ma lasa in pace,sentimente de care sunt dependent si nu cred ca as putea trai fara ele.DIMINEATA-ma trezesc cu gandul la tine,cu speranta ca te voi vedea macar in trecere ,speranta ca te vei gandi la mine ,speranta ca voi putea adauga in inima ta macar un sentiment microscopic de iubire.DUPA AMIAZA-simt o durere in inima si un gol in stomac,as vrea sa te am aproape...As vrea sa te strang in brate,sa te sarut.As vrea sa dispara timpul,sa stau cu tine cat vreau dar mai ales sa nu existe persoane sa ne desparta.Dupa care stau si ma gandesc..."daca nu te voi mai vedea?!".Atunci ii cer la Dumnezeu sa ma transforme intr-o raza de soare,ca sa te pot privi in ochii...sau daca da ploaie sa ma transforme intr-o picatura de apa ,sa iti ating chipul...iar daca da ninsoare sa ma transforme intr-un fulg de nea ,sa ma asez pe buzele tale,sa te sarut.Dupa care sa ma evapor sa ajung in ceruri sa le povestesc ingerilor ca alaturi de tine am descoperit raiul.SEARA-NOAPTEA-e da .......asta e cea mai grea parte a zilei.Ma gandesc ca daca m-as transforma intr-o perna,as putea dormi cu tine in brate.Dar nu ma pot transforma,asa ca stau in pat si ma gandesc ca a mai trecut o zi,adorm cu tine in gand si imi vine sa ma rog la Dumnezeu sa nu ma pot trezi ca daca mas trezi tu nu ai fi langa mine .Te visez noapte de noapte ...astept clipa in care te pot iubi asa cum vrea sufletul meu .Oare nu sti unde sa pierdut iubirea mea??
Imi dai voie sa o caut in inima ta?Cred ca acolo se poate ascunde cel mai bine. Cate stele vor muri fara sa simt?Cata vreme va trece fara sa te ating?Cate strigate de dor se vor pierde in vant?Cate zile voi trai cu tine numai in gand?De ce ploua azi ?De ce plange cerul?Cred ca plange pentru amandoi pentru ca nu suntem aproape ,dar o sa fie soare in ziua cand ne vom intalni iar iubire ,si atunci vom fi impreuna doar noi doi si dragostea noastra
